CAM00923

 

Procesele septice se datoreaza unor agenti patogeni (bacterii, virusuri, ciuperci, protozoare etc) ce trec bariera epitelio-endoteliala si patrund in organism, unde se inmultesc.

 

La nivelul organismului mucoasa si tegumentele (pielea) sunt colonizate in mod normal cu germeni microbieni, insa mecanismele de aparare ale organismului impiedica inmultirea acestora. Cand echilibrul stabil realizat de diversele specii de germeni se rupe si se depaseste bariera epitelio-endoteliala, are loc patrunderea germenilor in organism (invazie) si apoi inmultirea acestora la acest nivel (infectie) cand mecanismele de aparare nu mai pot face fata.

 

Sistemul de aparare umoral si celular, desi este partial depasit in momentul invaziei bacteriene, este inca apt sa realizeze o bariera de protectie in interiorul organismului. Astfel, desi germenii se inmultesc la nivelul portii de intrare, ei nu pot trece mai departe in tesuturi, pentru a declansa semne si simptome locale de infectie.

 

In momentul in care apararea imuna este compromisa (fie prin asocierea altor procese infectioase, fie in prezenta unui teren deficitar), acesti germeni vor depasi bariera intratisulara, determinand aparitia semnelor si simptomelor de boala infectioasa (febra, modificarea formulei leucocitare, stare generala alterata).
         

 

Suprainfectia este o infectie partial remisa, peste care se grefeaza o noua infectie cu acelasi germen patogen.

 

Reinfectia apare dupa vindecarea procesului infectios, prin inocularea cu acelasi germen primar.
        

Inflamatia este definita ca reactia locala declansata prin patrunderea unor germeni patogeni, dar si prin actiunea unor noxe fizice, chimice sau mecanice, fiind expresia unei reactii de aparare a organismului.

 

Astfel apar o serie de modificari ce induc tulburari circulatorii, de permeabilitate vasculara (congestie locala), proliferarea tesutului conjunctiv local etc care determina cinci simptome:

  • tumor (tumefactie),
  • rubor (roseata),
  • calor (caldura),
  • dolor (durere),
  • functio laesa (pierderea functiei).

 

In fiecare reactie inflamatorie este afectata gradual circulatia terminala ceea ce are ca rezultat afectarea microperfuziei tesuturilor mergand pana la necrozarea lor.

 

In cazul infectiilor, agresiunea asupra tesuturilor se realizeaza atat prin mecanism indirect (activarea mediatorilor inflamatiei), cat si prin mecanism direct, actiunea endotoxinelor bacteriene. Actiunea directa este specifica in cazul in care in infectie actioneaza un singur germen patogen, situatie care nu se intalneste in cazul infectiilor regiunii oro-maxilo-faciale (OMF), deoarece in acest teritoriu nu actioneaza un singur germen patogen ci germenii saprofiti ai cavitatii bucale ce devin patogeni din cauza reactivitatii organismului, precum si din cauza cresterii virulentei germenilor.

 

Factorii cauzali incriminati in procesele supurative OMF:

leziunile dento-parodontale;

– complicatii ale diferitelor tratamente stomatologice;

– accidente de eruptie ale dintilor temporari sau permanenti;

– traumatisme dento-alveolare sau fracturi deschise in cavitatea orala;

– litiaza salivara;

– corpi straini patrunsi accidental prin mucoasa sau tegumente;

– complicatiile anesteziei loco-regionale prin punctii septice.

 

Cu exceptia fistulelor cronice, toate celelalte supuratii (abcesele periosoase, abcesele lojilor superficiale/ profunde, flegmoanele, adenitele acute supurate) reprezinta urgente, dar numai abcesele periosoase pot fi rezolvate la nivel de cabinet stomatologic, celelalte necesitand diagnosticare si trimiterea de urgenta in serviciile de chirurgie OMF.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

E mai bine sa previi decat sa tratezi!
Aboneaza-te la newsletter si descarca e-bookul gratuit: Zambeste pentru succes