Cei sase stalpi ai increderii in sine – practicile indispensabile pentru sanatatea mentala si functionarea eficienta a persoanei – sunt toate operatiunile constiintei. Toate implica alegeri.

Iata cei sase stalpi ai increderii in sine:

1 Practica unui trai constient.

2 Practica acceptarii propriei persoane.

3 Practica propriei responsabilitati.

4 Practica increderii in sine.

5 Practica unei vieti in care ti-ai stabilit scopuri.

6 Practica integritatii personale.

Trebuie sa devenim ceea ce vrem sa-i invatam pe altii sa fie.

Problemele nerezolvate legate de propria persoana limiteaza eficienta cu care persoana respectiva ii ajuta pe ceilalti.

Avem optiunea exercitarii propriei puteri sau a subminarii propriilor mijloace de supravietuire si bunastare. Daca nu insuflam un nivel adecvat de constiinta activitatilor noastre, daca nu traim inteligent, urmarea inevitabila este diminuarea eficientei personale si a stimei de sine. Nu ne putem simti competenti si valorosi in timp ce in mintile noastre exista o ceata. Mintea noastra este principalul instrument de supravietuire.

Printre miile de alegeri pe care le facem, intre a gandi sau a nu gandi, intre a trata cu responsabilitate realitatea si a ignora, stabilim intr-un fel ce gen de persoana suntem, respectul de sine devenind astfel reputatia pe care o dobandim in legatura cu noi.

Sa traiesti constient inseamna sa incerci sa fii constient de tot ceea ce implica actiunile, scopurile, valorile si telurile tale – pentru a exercita la maximum o anumita abilitate, indiferent despre ce abilitate este vorba – si sa te comporti in concordanta cu ceea ce vezi si stii.

Un trai constient inseamna responsabilitatea fata de realitate, si nu confundarea subiectivitatii cu obiectivitatea.

Caracteristicile unui trai constient:

– o minte activa;

– o inteligenta de a carei functionalitate te bucuri;

–  atentie la ceea ce se intampla langa tine, fara a pierde din vedere contextul mai larg;

– indreptarea catre faptele relevante (si nu evitarea lor);

– preoacuparea de a face diferenta intre fapte, interpretari si emotii;

– observarea si confruntarea impulsurilor pentru a evita sau a nega realitatea dureroasa si amenintatoare;

– preocupare pentru a sti “unde te afli” vizavi de diversele scopuri si propiecte (personale sau profesionale), daca reusesti sau nu si daca actiunile se aliniaza cu scopurile;

– cautarea unui feedback din mediu inconjurator astfel incat sa ajustez sau sa sa corctez evolutia daca este cazul;

– receptivitate la noile cunostinte, reexaminarea vechilor ipoteze, observarea si corectarea greselilor;

– angajarea catre invatare si dezvoltare ca mod de viata;

– grija de a intelege lumea din jurul tau;

– grija de a intelege nu numai realitatea externa, ci si pe cea interna, realitatea nevoilor, sentimentelor, aspiratiilor si motivelor;

– grija de a fi constient de valorile dupa care actionezi si care te ghideaza, dar si de originile lor, astfel incat sa nu fii condus de valori pe care sa le adopti in mod irational si sa le accepti de la ceilalti.

Avem tendinta sa fim mult mai constienti in anumite zone din viata noastra decat in altele. Ceea ce are nevoie de prioritate este o functie a evolutiei permanente, dar si a circumstantelor obiective. Contextul determina adecvarea. Daca ti-ai dori sate simti mai puternic si eficient in zonele in care constientizarea a fost mai scazuta, ce ai fi dispus sa faci?

Acceptarea propriei persoane este refuzul meu de a ma afla intr-o relatie adversa cu mine si presupune orientarea catre propria valoare si auto-angajament, disponibilitatea de a experimenta si de a nu respinge faptele care caracterizeaza fiinta noastra intr-un anumit moment (ca gandim ceea ce gandim, simtim ceea ce simtim, ne dorim ceea ce ne dorim, facem ceea ce facem si suntem ceea ce suntem) si implica ideea de compasiune, de a fi prieten cu mine insumi.

Acceptarea propriei persoane este o conditie prealabila a schimbarii si dezvoltarii. Acceptarea nu inseamna ca nu ne putem imagina sau dori sa facem schimbari sau imbunatatiri. Inseamna sa experimentezi fara sa negi sau sa eviti, ca realitatea este realitate.

Nu pot invata dintr-o greseala daca nu recunosc ca am facut-o.

Nu ma pot ierta pe mine insumi pentru o anumita actiune daca nu recunosc ca am facut-o.

Nu pot depasi o teama a carei realitate o neg.

Nu pot corecta o problema daca nu admit ca exista.

Nu ma pot ajuta si nici nu ma pot respecta daca nu ma accept pe mine.

Nu intelegem o alta fiinta umana daca stim doar ca tot ceea ce a facut ea este gresit, prost, distructiv etc. Trebuie sa cunoastem consideratiile interne care au condus la acel comportament. Intotdeauna exista un context in care cele mai ofensive actiuni pot avea propriul lor sens. Asta nu inseamna ca ele sunt justificate, ci doar ca pot fi intelese.

Dupa ce mi-am asumat responsabilitatea fata de ceea ce am facut, pot merge mai departe sa ajung la contextul respectiv.

Cand luptam cu un blocaj, el devine mai puternic. Cand recunoastem ca exista, il experimentam si il acceptam, incepe sa se disipeze.

Nu pot lupta impotriva amintirilor, gandurilor, emotiilor si actiunilor mele.

Practica responsabilitatii proprii conduce la urmatoarele realizari:

* Sunt responsabil pentru realizarea dorintelor mele.

* Sunt responsabil pentru alegerile si actiunile mele.

* Sunt responsabil pentru nivelul de implicare pe care il am fata de relatiile mele.

* Sunt responsabil pentru comportamentul meu fata de ceilalti oameni – colegi, asociati, clienti, partenerul de viata, copii, prieteni.

* Sunt responsabil de modalitatea in care imi organizez timpul.

* Sunt responsabil pentru calitatea mesajelor pe care le transmit.

* Sunt responsabil pentru fericirea personala.

* Sunt responsabil pentru acceptarea sau alegerea valorilor care imi ghideaza existenta.

* Sunt responsabil pentru dezvoltarea nivelului de incredere in sine.

Nimeni nu-mi datoreaza indeplinirea dorintelor mele.

Ce sunt dispus sa fac ca sa obtin ceea ce vreau?

Asumarea responsabilitatii pentru fericirea proprie este un gest care iti da putere. Acest lucru plaseaza viata ta inapoi in mainile tale.

Putem fi la fel de inspaimantati de calitatile noastre ca si de defectele noastre. Daca raspunderile noastre pun problema inadecvarii, calitatile noastre ridica provocarea responsabilizarii. Putem fugi de orice ne ameninta ca vom ramane singuri sau de eroul nostru interior si sa ajungem la un nivel mai mare de constientizare si de integritate.

Ca sa fiu capabil sa traiesc si sa simt ca merit sa fiu fericit, trebuie sa am un oarecare grad de control asupra existentei mele. Acest lucru imi impune sa fiu disponibil sa imi asum responsabilitatea pentru viata mea si pentru bunastrarea mea.

Detinem controlul asupra unor lucruri si nu detinem controlul asupra altora. Daca ma consider responsabil pentru lucruri pe care nu le pot controla, imi pun increderea in mine in pericol, de vreme ce in mod inevitabil nu o sa-mi indeplinesc asteptarile. Daca imi neg responsabilitatea pentru probleme ce sunt in aria mea de control, iar imi periclitez increderea in mine. Trebuie sa cunosc diferenta intre ceea ce poate fi controlat de mine si ceea ce nu poate fi controlat de mine. Singura mea implicare care depinde de controlul meu voit este cea pe care o vreau eu.

Nici o persoana nu poate sa spuna ca traieste cu responsabilitate daca nu are un obiectiv productiv.

Responsabilitatea proprie este exprimata printr-o orientare activa spre a trai. O viata activa conduce la o gandire independenta in contrast cu acceptarea pasiva a parerilor celorlalti.

Invatam unii de la altii, dar cunoasterea implica intelegere, nu doar imitare sau repetare.

Niciodata nu cere unei persoane sa actioneze contrar interesului propriu, asa cum este acesta inteles de acea persoana.

Nimeni nu este pe acest pamant pentru a ne elibera de necesitatea independentei si, fara munca, independenta este imposibila.

Daca nu fac nimic, nimic nu se va imbunatati.

Practica increderii in sine inseamna sa-mi onorez  dorintele, nevoile si valorile si sa caut formele adecvate pentru a le putea exprima in realitate, inseamna sa fiu dispus sa-mi apar drepturile, sa fiu ceea ce sunt, sa ma tratez pe mine cu respect.

Pentru a avea incredere in sine trebuie sa traiesti autentic, sa vorbesti si sa te porti conform convingerilor si sentimentelor tale interioare.

Primul si cel mai important act de incredere in sine este afirmarea constiintei. Aceasta cuprinde optiunea de a vedea, de a gandi, de a fi constient, de a transmite lumina constiintei catre lumea exterioara si de a o capta de acolo la tine.

Sa gandesti singur – si sa stii ce gandesc ceilalti – este fundamentul increderii in sine.

Fara o incredere adecvata in sine suntem spectatori, nu participanti. Trebuie sa fim dispusi sa ne confruntam cu provocarile, sa ne straduim sa ne marim eficienta proprie si respectul de sine.

Scopurile sunt cele care ne fac sa mergem inainte si care ne umplu existenta de energie.

Pentru a avea o viata plina de scopuri trebuie sa ai un nivel crescut de constientizare si presupune sa cultivam in noi capacitatea de autodisciplinare. (Autodisciplina presupune capacitatea de a te dedica indeplinirii unui scop, inseamna abilitatea de a proiecta consecintele in viitor – sa gandesti, sa faci planuri si sa traiesti pe termen lung.)

Scopurile noastre trebuie sa fie clare, iar actiunile la fel.

Ai aici un articol dedicat scopurilor!

Nu va functiona daca faci mai mult din ceea ce nu functioneaza.

Persoanele care au niste idealuri in viata isi stabilesc scopuri productive pe masura abilitatilor pe care le au, sau cel putin incearca acest lucru. Ele traiesc si actioneaza conform intentiilor.

Ce inseamna sa ai o viata in care ti-ai stabilit scopuri:

– asumarea responsabilitatii pentru a formula scopurile si telurile in mod constient;

– preocuparea de a identifica actiunile necesare pentru a realiza scopurile;

– monitorizarea comportamentului pentru a vedea daca el corespunde scopurilor stabilite;

– analizarea rezultatelor unei actiuni pentru a vedea daca ai ajuns acolo unde ti-ai propus (calculele noastre initiale referitoare la pasii necesari se pot dovedi incorecti pentru ca probabil ca exista fapte pe care am omis sa le luam in considerare sau ca dezvoltarile au modificat contextul)

Integritatea reprezinta o integrare a ideilor, convingerilor, standardelor, credintelor in comportament. Cand comportamentul nostru se identifica cu valorile practicate, cand idealurile si practica sunt unul si acelasi lucru, atunci dam dovada de integritate.

Cand ne comportam intr-un fel care contravine propriului nostru mod in care consideram ca ceva este adevarat, ne pierdem din valoare in fata noastra.

Integritatea nu ne garanteaza faptul ca facem cea mai buna alegere; presupune doar ca eforturile noastre de a gasi cea mai buna alegere sa fie autentice – ca suntem constienti, conectati la ceea ce stim deja, ca facem apel la propria ratiune, ca ne asumam responsabilitatea alegerii si consecintele sale, ca nu incercam sa evadam intr-o ceata mentala. Integritatea inseamna congruenta. Cuvintele si comportamentul se potrivesc exact.

Cea ai mare parte a problemelor de integritate cu care ne confruntam nu sunt unele mari ci dimpotriva, si totusi cantitatea totala a alegerilor noastre are un impact asupra propriului sine.

Cinci pasi pentru a restabili sentimentul de integritate intr-o anumita  situatie:

1 Trebuie sa fim constienti de faptul ca noi suntem cei care intreprindem o anumita actiune. Trebuie sa ne confruntam si sa accceptam intreaga realitate legata de ceea ce am facut, fara a ne eschiva sau evita problema. Constientizam, acceptam, ne asumam responsabilitatea.

2 Incercam sa intelegem de ce am facut ceea ce am facut.

3 Daca sunt implicate si alte persoane recunoastem explicit in fata lor raul pe care l-am facut. Recunoastem ca au fost afectate. Intelegem sentimentele acestora.

4 Intreprindem orice este posibil pentru a repara sau a diminua raul pe care l-am facut.

5 Ne luam angajamentul ferm sa ne purtam diferit pe viitor.

Daca facem ceea ce e posibil si adecvat, vina tinde sa se diminueze. Cand vina este o consecinta a lipsei de integritate, nimic altceva in afara de adoptarea integritatii nu poate rezolva situatia.

Cateodata nu exista nici o posibilitate de a repara ceea ce s-a intamplat si trebuie sa accceptam si sa ne impacam cu acest lucru; nu mai putem face nimic.

Provocarea pentru oamenii din zilele noastre este a mentine standarde personale inalte, in conditiile in care exista senzatia ca toti ceilalti traiesc intr-o cloaca morala.

Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul comdent.ro, puteti da Like paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

E mai bine sa previi decat sa tratezi!
Aboneaza-te la newsletter si descarca e-bookul gratuit: Zambeste pentru succes